Читать книгу: «Harță Răzășul», страница 4

Scena X

Bursuflescu și Harță

Harță: Aud, domnule.

Bursuflescu: Vină-ncoace… ascultă: mi-ai cerut cinci mii de lei pe peticul tău de răzășie… Fie!… îți dau cinci mii, numai să te duci dracului pomană.

Harță: Cinci mii?… opt mii vrei să zici, d-le?

Bursuflescu: Cum opt mii? Dar n-ai spus tu mai dinioare că vrei cinci?… Cinci! (Îi dă tifla.)

Harță: Degeaba îmi dai tifla, domnule, că mai gios. de opt mii, nici o para frîntă.

Bursuflescu (în parte): Ce l-aș ciomăgi! (Tare.) Măi Hărțușorule, fii om de omenie.

Harță: Chiar de m-ai săruta, domnule, nu pot… moșioara mea de baștină, cu perjerie…

Bursuflescu: Nu vrei?

Harță: Nu.

Bursuflescu: Ghidi, hoț șiret!… Ai înțeles că am. nevoie să mă dezbăr de vecinătatea ta…

Harță (făcînd că se mînie): Să te dizbări? dar ce sînt eu, boală?

Bursuflescu: Vătămătură!…

Harță: Dacă-i așa treaba, nu vînd… sluga d-tale. (Vre să iasă.)

Bursuflescu: Ei! lasă. Harță, c-am glumit… Nu tesupăra… (În parte.) Să videți că o să fiu silit a-i face și curte acum.

Harță (în parte): Vine drăguș la căuș.

Bursuflescu: Șepte mii ai zis?

Harță: Ba… Opt și cinci sute.

Bursuflescu: Hai!… ți-i dau… adă mîna-ncoaci… Noroc să deie Dumnezeu!… dar să peri îndată, de lîngă grădina mea… Auzi? (în parte.) M-am. calicit!

Harță (în parte): Păcat că nu l-am opintit mai sus. cu tîrgu.

Scena XI

Bursuflescu, Harță, Lunceanu

Lunceanu: D-le Bursuflescu… iată registrul… cînd îi pofti…

Bursuflescu: Mai pe urmă, mai pe urmă, d-le primar. Acum fă bine de te-ntoarce la cancelarie ca să-mi redigi un act de vînzare a răzășiei lui Harță, în preț de 8500 lei, și cu condiție să mi-o deie îndată în stăpînire.

Lunceanu: Prea bine, domnule… să-ți fie cu noroc. (Iesă.)

Bursuflescu: Foarte-ți mulțămesc… scump noroc!

Harță (în parte): Puteam să-l sui pănă la zece mii.

Bursuflescu (în parte): Merg sâ duc veste bună Tarsițăi, ca s-o împac. Și de acum zîna-i a mea!… Am scăpat de Harță!

Bursuflescu

 
Bade Harță, stăi pe loc,
Eu mă-ntorc aici cu bani.
 

Harță

 
Hai! să-ți fie cu noroc,
Să trăiești întru mulți ani.
 

Bursuflescu

 
Noroc! însă scump mă ține
Titlul de proprietar.
 

Harță

 
Scump, însă ia seama bine
C-ai ajuns a fi perjar.
 

(Împreună.)

Bursuflescu (în parte)

 
Ghidi, hoț șiret,
Bun de ciomăgit!
Răzășia lui,
Zău, m-a calicit.
 

(Iese prin fund.)

Harță (în parte)

 
Ama! cap de cuc!
Bine l-am sucit;
Și ca pe un năuc
Ți l-am învîrtit.
 

(Se aude în dreapta glasul Măriucăi.)

Harță: Iaca Măriuca!… Se întoarce de la izvoare cu pînza… Veselă păsăruică!… Am s-o pun în cușcă; dar păn-atunci hai să scutur de colb ispisoacele răzășiei. (Iese pe portiță zicînd:) 8500 lei un petec!… (Bufnește de rîs.)

Scena XII

Măriuca (întră cu valul de pînză pe cap)

Măriuca: Iată-mă-s iar eu… mi-am spălat din nou valul de pînză și acum s-o întind la soare… cole pe iarbă verde. (Întinde pînza cîntînd:)

I

 
Măriuca-i româncuță
Toți flăcăilor drăguță,
Ea se scoală dimineața
Și-n izvor își scaldă fața,
Apoi pune la cosițe
Două flori de garofițe
Și la sînu-i busuioc,
Să dea inimilor foc.
Iarna toarce la fuioare,
Țese firu-n țesătoare,
Apoi vara-n foc de soare
Bate pînza la izvoare.
Și cu dînsa fata-și coasă
Cămeșuică de mireasă,
C-a s-o poarte cu noroc,
Să dea inimilor foc.
 

Scena XIII

Măriuca, Bursuflescu (vine alergînd, se împedică)

Bursuflescu: Ce-i asta?

Măriuca: Nu călca pînza… nu călca.

Bursuflescu: Da ce-i asta?

Măriuca: Nu călca, domnule… că acu am spălat-o.

Bursuflescu: Da cine ți-a dat voie să-ți întinzi pînza aici?

Măriuca: Iaca vorbă!… Aici am uscat totdeauna… și an, și anțărț.

Bursuflescu: Ce anțărț?… Nu știi tu că acum eu sînt stăpîn aici?

Măriuca: Ș-apoi?

Bursuflescu: Apoi cum îndrăznești pe pămîntul meu?…

Măriuca: Iaca… ai vorbit de te-ai pripit… Doar n-am să-ți mănînc pămîntul…

Bursuflescu: Aud? încă te și obrăznicești?… Na pînză, dacă-i așa. (Calcă pe pînză.)

Măriuca: Nu călca, nu călca!

Bursuflescu (tropăind pe pînză): Na, na, na!

Măriuca: Ian vezi-l, bată-l crucea nebun!… Vai, mînca-te-ar cioarele… (Trage de capătul pînzei.)

Bursuflescu (căzînd): Valeu! m-am stîlcit!

Măriuca (furioasă, plîngînd): Auzi, să-și facă el rîs de lucrul meu!… (Înfășură cu pînza pe Bursuflescu, care cearcă în zadar a să scula.) Ian să te satur eu de gioc pe pînzele fetelor…

Bursuflescu: Șezi, fa!

Măriuca: Ba nu, mangositule… am să te înfăș ca pe plozi.

Bursuflescu: Fa, nebuno, mă înăduși…

Măriuca (plîngînd tare): Înăduși-te-ar ielile, hăihuiule!

Scena XIV

Bursuflescu, Măriuca, Harță

Harță: Da ce este aici?… Ce plîngi, Măriucă?

Măriuca: Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine bazaochiul ista de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui… gioacă pe dînsa ca un curcan șuierat.

Bursuflescu (sculîndu-se): Ei! lasă, fa, că te-oi drege eu.

Măriuca (adunîndu-și valul): Ba-i drege tu. pe cine ai mai dres, stropșitule… Iaca, iar trebuie să clătesc valu la fîntînă.

Harță: Lasă-l dracului, Măriucă…

Bursuflescu: Pe mine?

Harță: Ba valu… N-ai noroc azi, dragă.

Măriuca: Așa se vede, bădică… Dacă-i lumea plină de sturluibați… (Se duce de se pune pe laiță și așează pînza-n val.)

Bursuflescu: Ce fată-i asta, bade Harță?

Harță: O biată orfană crescută de mine.

Bursuflescu: Ră creștere i-ai dat… Auzi, să mă înfeșe la vîrsta mea!

Harță: Nu te mai potrivi, domniile… Adus-ai banii?

Bursuflescu: Prețul răzășiei?… Cum nu!… Iată 500 lei în capăt.

Harță: 500 și opt mii?…

Bursuflescu: Care 8000? Unde a fost vorba de 8000? (Scoate un cuțitaș țărănesc din buzunar.)

Harță: Ha, ha, ha… Glumeț mai ești, domnule?

Bursuflescu (jucîndu-se cu cuțitașul): Așa-s eu, bade Harță.

Harță: Iaca cosorul meu! Unde l-ai găsit, domnule?

Bursuflescu: Ce?

Harță: Cosorul meu, ista… (Arată cuțitașul.)

Bursuflescu: Îi al d-tale? Ești sigur?

Harță: Cum nu?… Tot satul îl știe.

Bursuflescu: Unde l-am găsit?… (Schimbindu-și tonul.) A! hoțule! sari noaptea peste gardul viei ca să-mi furi poama?

Măriuca (în parte): Ce zice?

Harță: Eu?

Bursuflescu: Tu, tu… Cine altul?

Harță: Da să n-am parte…

Bursuflescu: Taci, minciunosule… Chiar acum a venit vierul și mi s-a jăluit că în toate nopțile îi fură, nu știe cine, poame cu cofele… Tu ești furul…

Harță: Pușche pe limbă-ți, domnule.

Bursuflescu: Tu… Căci vierul ți-a găsit cuțitașul la piciorul unui butuc.

Măriuca (în parte): Vai de mine, ce poznă am făcut!

Harță: Domnule…

Bursuflescu: Taci din gură, potlogariule… Te-oi învăța eu să te anini de proprietatea altuia, am să te duc în Criminal.

Harță (spăriet): Pe mine, în Cri…

Măriuca (cu mirare, în parte): minal?

Harță: Să nu faci un păcat ca aista, cucoane, că, zău, nu-s vinovat.

Bursuflescu (arătînd cuțitașul): Iată dovada care te osîndește.

Harță (plecînd capul): Am pățit-o!

Bursuflescu (în parte): L-am umplut de spăriet… minunat!

Harță: Și bine, cucoane, nu-i chip de tocmală?

Bursuflescu: Ba este unul, dacă. n-ai fi îndărătnic.

Harță: Care?

Bursuflescu: Îmi dai răzășia cu 500 de lei?

Harță: Ți-o dau, numai adâ cuțitașul. (Întinde mîna.)

Bursuflescu: Ba nu, măi badeo; să facem hîrtiile mai întîi… (În parte.) Îl țîn la mînă.

Harță (în parte): Ciocoiul dracului!

Măriuca (în parte): Cum să-l scap pe bietul bădică?