Читать книгу: «Nunta țărănească»

Vasile Alecsandri
Nunta țărănească

Persoane

Alecu Leonescu

Chir Gaitanis Loghiotatos

Moș Trohin Pîcală, fruntaș

Ilenuța, fata lui [Trotușan]

Frunză, pușcaș

Un vornicel de Nuntă

Un privighitor

Țărani, Țărance

Teatrul reprezintă o priveliște de țară. În stînga, casa lui moș Trohin. În mijlocul scenei, spre fund, un scrînciob.

În dreapta, copaci.

Scena I

Alecu (în costum de vînător, vine alergînd din dreapta cu pușca în mînă). FRUNZĂ (întră după Alecu)

Alecu: N-o lăsa, Frunză!… n-o lăsa să scape.

Frunză: Ce să nu las, cuconașule?

Alecu: Prepelița.

Frunză: Ce prepeliță?… Prin sat vrei să ucizi prepeliți?

Alecu: Ei… măi badeo! se vede că de azi-dimineață ai prins prepelița de coadă, dacă n-ai zărit-o mai dinioare cînd ne-a zburat înainte!

Frunză: Ian lasă, cuconașule! că doar n-am orbul găinelor.

 
Știu că prepelițe
Sînt multe prin sat,
Albe, drăgălașe,
Bune de vînat.
Dar acele paseri,
Nu s-ascund, nu zbor,
Ci stau făr’ de frică,
De-ți insuflă dor;
Și-n loc de-a le prinde,
Bietul vinător
Deseori se vede
Prins în lațul lori
 

Alecu (supărat): Ei, ai vorbit de te-ai pripit.

Frunză: D-apoi vezi că bine zice moș

Trohin: vrabia malai visează!… Așa și d-ta, cuconașule, de cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat vezi pe toate cărările.

Alecu: Mări, nu-mi mai pomeni de cațaonul cel de dascal, lua-l-ar năbădăicele! că m-am săturat de dînsul ca de mere acre.

Frunză: Că mare ciof îi, bată-l crucea!… Cît ți-i ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă: Mo Frunza! mo pușcași, nu mi lasa ta curcania si fuga pe porta, mo!… Parcă eu sînt pușcaș, ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripți să-i mănînce!

Alecu: D-apoi eu, măi Fhinză, ce mai pățesc cu el de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească!

Frunză: Ce să facă?… Să te pricopsească?

Alecu: Toată ziua mă silește să zic: tipto, tiptis, tipti.

 
Ce necaz pe minei Ah, ce supărare!
Să zic toată ziua, tot în gura mare:
Tipto, tiptis,
Tiptis, tipti;
Pipto, piptis,
Piptis. pipti.
Ardă-l focu dascăli cum mă năcăjește
Ca să mă învețe greco-păsărește!
 

Frunză: Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se bat calicii în gură. Tipto, tiptis… ha, ha, ha.

Alecu: Apoi… pas de nu iubi mai bine vînatul la păsări, decît limba păsărească…

Frunză: Că ai și dreptate, cuconașule. Ce este mai frumos decît vînatul? O! ce bucurie

 
Simt în pept deodată,
Cînd văd pe cîmpie
Că mi se arată:
Căprioare fugătoare,
Prepelițe zburătoare,
Păsărele cîntătoare
Ce mă chem la vînătoare.
Atunci trag cu pușca, le culc la pămînt.
 

Alecu

 
Și eu trag ca tine; dar trag tot în vînt!
 

(Chir Gaitanis strănută în culise, în stînga.)

Alecu (răsărind): Ai auzit, Frunză?

Frunză: Ce?

Alecu: O prepeliță zburînd? (Face cîteva pasuri spre fund și caută între culisele din stînga.)

Frunză (urmînd pe Alecu): Zburînd?… ba strănutînd, vrei să zici.

Alecu: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardului?… am s-o hultuiesc cu ploaie. (Întinde pușca și trage.)

(Chir Gaitanis țipi între culise și zice «Amant me scotosen! Aman!»)

Frunză: Na! c-ai făcut moarte de grec!

Alecu: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe Gaitanis! ha, ha!… tipto, tiptis, ton elipsa.